30 Marți oct. 2007
„Quelle infamie! Ou sont passées la nature et les forêts? Tout est laid! Il n’y a plus un hectare sauvage pour chasser! L’air est suffocant! Ça puir!”
Unul dintre multele motive pentru care Les Visiteurs se află printre comediile mele preferate. (Un altul fiind jocul memorabil al lui Valerie Lemercier).
10 Marți iul. 2007
„Păunul” Maiei Rosal
(Pacific Northwest Ballet – The Nutcraker)
25 Duminică mart. 2007
Posted in actorie
O actriţă britanică extrem de talentată, a cărei frumuseţe nu intră în standardele actuale, (cum sunt de altfel şi la fel de talentatele Joan Cusack sau Lilly Taylor). Am remarcat-o în rolul asistentei medicale din Mona Lisa Smile. După care am regăsit-o portretizând-o într-un mod absolut delicios, cu o ironie afectuoasă, pe Diana Vrieland în Infamous. Îmi aminteşte de o altă prea puţin cunoscută actriţă de comedie, Christine Baranski. Resursele dramatice ale lui Juliet Stevenson îmi par însă mult mai vaste, poate şi datorită mult mai amplei sale experienţe teatrale.
22 Joi mart. 2007
09 Sâmbătă dec. 2006
Film clasic, de colecţie, avându-i ca protagonişti pe Kirk Douglas şi Lauren Bacall, una dintre actriţele mele favorite, precum şi album al lui Miles Davis, apărut la doi ani după film (1952). În film însă nu Miles e cel căruia îi aparţin interpretările la trompetă, ci Harry James.
„A film that treats jazz as the star. Wonderful music, with great playing by Harry James. Even the theme of art versus commercialism is handled sensitively. Hoagy Carmichael is great, and Doris Day shows her big band roots with some beautiful numbers. Throw in a totally off-beat, dark performance by Lauren Bacall, and you have a unique film experience. While some might argue with the upbeat ending – the film is loosely based on the tragic life of Bix Beiderbeck – I found it to be a moving appreciation of the quest of jazz musicians for truth in music, and the underlying sadness that gives some of the greatest jazz its depth.”
It just couldn’t be said better…
